ISTORIE :

Orasul Galati s-a dezvoltat dintr-o straveche asezare dacica existenta la un vad al Dunării, în secolele Vl-V î.H. în perioada pregatirii celor două razboaie purtate de împaratul Traian împotriva dacilor, 101-102 si 105-106, va cunoaste influenta civilizatiei romane, fiind dependenta, probabil de castrul roman de la Barbosi, zona de patrundere, în secolul III, a crestinismului în Moldova.
Marturiile arheologice dovedesc continuitatea asezarii civile romanesti din vadul Dunarii, în secolul VII, care-si va lua, în secolele urmatoare, numele de Galati de la întemeietorul ei, Galat (format din radacina "Gal": "negru" si sufixul latin "at"). Era situata la rascrucea a două mari drumuri internationale, care asigurau circulatia marfurilor din lumea nordului în cea sudica bizantina, dar si din apusul Europei spre rasariteană Tartarie, conjunctură economica favorabila transformarii, în secolul XIV, a asezarii civile într-un targ (oras), cu o populatie rurala si mestesugarească. Modesta activitate economică din acest timp se va amplifica, după ce turcii cuceresc cetatile dunarene Chilia si Cetatea-Alba, iulie-august 1484, Galati ramânând singurul port al Moldovei, cu un rol important în comertul polono-turc.
In economia Moldovei din secolul XVIII si primele decenii ale celui urmator importanta portului Galati creste într-un ritm progresiv, accentuat după internationalizarea Dunarii prin pacea de la Adrianopol, 14 septembrie 1829. înfiitarea, la insistentele galatenilor, a regimului de porto-franco, de catre domnitorul Mihail Sturdza, la 1 octombrie 1836, mareste interesul tarilor europene pentru piata cerealiera a Galatilor, înfiintandu-si consulate. Industria mecanica ia amploare prin diferite fabrici si santierele navale care construiau si pentru armatori străini. Crearea Comisiei Europene a Dunarii, prin tratatul de pace de la Paris, 30 martie 1856 pentru reglementarea navigatiei pe fluviu, a stimulat dezvoltarea orasului si portului (în 1863 au acostat 1147 vase straine), proces amplificat de Unirea Moldovei cu Muntenia, 24 ianuarie 1859 si de proclamarea Independentei României, 10 mai 1877. Comertul se extinde prin activitatea numeroaselor case de import-export, iar industria ajunge sa fie reprezentata, în 1904, de 34 întreprinderi, realitate care-l determina pe atasatul comercial al Frantei la Galati sa declare, în preajma izbucnirii primului razboi mondial (15 iulie 1914), ca prin acest oras, unul din marile porturi ale Europei, se face un considerabil negot cu mai toate tările continentului.
După cei doi ani de război, 1916-1918, încheiati prin realizarea României Mari, 1 decembrie 1918, desi viata economica trece prin unele perioade de stagnare, comertul practicat prin Galati reprezenta, la sfârsitul perioadei interbelice, a sasea parte din cel national. Sfârsitul celui de-al doilea război mondial orientează economia galateană spre industria metalurgica, constructii navale. Concentrarea industriei în mari întreprinderi a impus, în primul plan al productiei metalurgice, Combinatul Siderurgic (intrat în functiune în iunie 1968) si santierele Navale, care au si astazi realizari apreciabile.
Acest cadru economic este întregit, în prezent, cu o largă Zonă Liberă, dar si cu un întins spatiu universitar si cultural.
Toate acestea la un loc creează noi oportunităti de dezvoltare ale străvechiului port dunarean.



CLICK PENTRU A VEDEA GALERIA COMPLETA